Partea superioara a acestui OZN al instrumentelor muzicale (numita DING) produce un sunet asemanator cu cel de harpa sau de clopot, cu multe armonici, pornind de la 8 tonuri fundamentale care se obtin lovind instrumentul in anumite pozitii.
Partea inferioara (numita GU) are o gaura in mijloc care poate fi acoperita partial cu mina pentru a modula sunetele obtinute de la partea DING, sau poate fi folosita pe post de udu - un instrument african care suna ca un fel de toba (dar nu este o toba).
Sint doar doi oameni care fac astfel de instrumente, elvetienii care l-au inventat.
In plus, am aflat ca ceea ce am ascultat pe albumul lui Electric Brother nu este chiar o compozitie originala, ci e un sample din Manu Delago, un muzician care cinta la asa ceva.
Am deschis aceasta discutie despre Hang drum, pentru ca uitandu-ma pe lista de muzicieni invitati la festivalul de jazz de la Garana, i-am gasit pe cei de la Portico Quartet, care folosesc de asemenea acest instrument deosebit.
Portico Quartet este o formatie de jazz care merita ascultata pe indelete, cu un sunet distinctiv datorita folosirii acestui hang drum si care mie imi aduce atit a jazz cit si a post-rock.
Daca aveti cum sa ajungeti la Garana ar fi pacat sa ratati aceasta trupa cu muzica lor parca din alta lume.
Friday, June 8, 2012
Hang drum
Ascultind albumul Pe Pamant al lui Electric Brother nu poti sa nu remarci un instrument cu un sunet neobisnuit, un fel de toba melodioasa, cu un timbru cu totul deosebit pe care odata ce l-ai auzit il recunosti imediat.
Dupa ceva sapaturi am aflat ca nu este nici pe departe vreun instrument traditional asa cum credeam, ci din contra este un instrument muzical al secolului 21. Arata la fel de ciudat precum suna.
Partea superioara a acestui OZN al instrumentelor muzicale (numita DING) produce un sunet asemanator cu cel de harpa sau de clopot, cu multe armonici, pornind de la 8 tonuri fundamentale care se obtin lovind instrumentul in anumite pozitii.
Partea inferioara (numita GU) are o gaura in mijloc care poate fi acoperita partial cu mina pentru a modula sunetele obtinute de la partea DING, sau poate fi folosita pe post de udu - un instrument african care suna ca un fel de toba (dar nu este o toba).
Sint doar doi oameni care fac astfel de instrumente, elvetienii care l-au inventat.
In plus, am aflat ca ceea ce am ascultat pe albumul lui Electric Brother nu este chiar o compozitie originala, ci e un sample din Manu Delago, un muzician care cinta la asa ceva.
Am deschis aceasta discutie despre Hang drum, pentru ca uitandu-ma pe lista de muzicieni invitati la festivalul de jazz de la Garana, i-am gasit pe cei de la Portico Quartet, care folosesc de asemenea acest instrument deosebit.
Portico Quartet este o formatie de jazz care merita ascultata pe indelete, cu un sunet distinctiv datorita folosirii acestui hang drum si care mie imi aduce atit a jazz cit si a post-rock.
Daca aveti cum sa ajungeti la Garana ar fi pacat sa ratati aceasta trupa cu muzica lor parca din alta lume.
Partea superioara a acestui OZN al instrumentelor muzicale (numita DING) produce un sunet asemanator cu cel de harpa sau de clopot, cu multe armonici, pornind de la 8 tonuri fundamentale care se obtin lovind instrumentul in anumite pozitii.
Partea inferioara (numita GU) are o gaura in mijloc care poate fi acoperita partial cu mina pentru a modula sunetele obtinute de la partea DING, sau poate fi folosita pe post de udu - un instrument african care suna ca un fel de toba (dar nu este o toba).
Sint doar doi oameni care fac astfel de instrumente, elvetienii care l-au inventat.
In plus, am aflat ca ceea ce am ascultat pe albumul lui Electric Brother nu este chiar o compozitie originala, ci e un sample din Manu Delago, un muzician care cinta la asa ceva.
Am deschis aceasta discutie despre Hang drum, pentru ca uitandu-ma pe lista de muzicieni invitati la festivalul de jazz de la Garana, i-am gasit pe cei de la Portico Quartet, care folosesc de asemenea acest instrument deosebit.
Portico Quartet este o formatie de jazz care merita ascultata pe indelete, cu un sunet distinctiv datorita folosirii acestui hang drum si care mie imi aduce atit a jazz cit si a post-rock.
Daca aveti cum sa ajungeti la Garana ar fi pacat sa ratati aceasta trupa cu muzica lor parca din alta lume.
Friday, May 25, 2012
1984
La ce va ginditi cind auziti 1984 ? Poate la "epoca de aur" poate la romanul lui Orwell ? Eu ma gindesc la unul din cei mai buni ani din istoria rock-ului romanesc! In afara curentului oficial ('slagare', muzica populara, romante, muzica patriotica) exista o lume paralela in care se producea muzica si versuri de calitate. La fel cum in acele vremuri s-a format si un public de calitate. Ascultati de exemplu ce cinta un Timpuri Noi (adevaratul Timpuri Noi...) pe vremea aceea, ce sunet "british" perfect comparabil cu ce auzeam de 'afara'. Iata ce se cinta in 1984 pe scena romaneasca:
Sfinx: An dupa an. A aparut pe "Albumul albastru" in 1985. Inceputul sfirsitului pentru formatia Sfinx.
Celelalte Cuvinte: Iarba prin par. Probabil formatia cea mai originala si cu cel mai inchegat sound din acele timpuri. Apare in 1984 pe "Formatii rock nr.8".
Timpuri noi: Perfect: scos pe album in 1992, dar compus in 1984. The Cure sound !
Timpuri noi: Becule
Iris: Trenul fara nas. Lanseaza primul si cel mai reusit album in 1984, deja in formula consacrata cu Cristi Minculescu la voce.
Pe linga aceasta scena a rockului romanesc, mai mult sau mai putin tolerata de autoritati, mai exista o adevarata scena underground, de care poate o sa am ocazia sa scriu, din pacate inregistrari au ramas foarte putine si se gasesc cu greu.
Sfinx: An dupa an. A aparut pe "Albumul albastru" in 1985. Inceputul sfirsitului pentru formatia Sfinx.
Celelalte Cuvinte: Iarba prin par. Probabil formatia cea mai originala si cu cel mai inchegat sound din acele timpuri. Apare in 1984 pe "Formatii rock nr.8".
Timpuri noi: Perfect: scos pe album in 1992, dar compus in 1984. The Cure sound !
Timpuri noi: Becule
Iris: Trenul fara nas. Lanseaza primul si cel mai reusit album in 1984, deja in formula consacrata cu Cristi Minculescu la voce.
Pe linga aceasta scena a rockului romanesc, mai mult sau mai putin tolerata de autoritati, mai exista o adevarata scena underground, de care poate o sa am ocazia sa scriu, din pacate inregistrari au ramas foarte putine si se gasesc cu greu.
Wednesday, January 18, 2012
Cynic - Carbon based anatomy
Dupa cum spuneam intr-un post mai vechi, un nou album Cynic era programat pt sfirsitul lui 2011. Cynic a ales pentru lansare data de 11.11.2011.
Cind niste baieti tineri se string impreuna si se apuca de cintat, dupa cum ii ajuta... talentul.. iese ceva mai mult sau mai putin reusit. Dar ce se intimpla cind oameni cu studii muzicale serioase si ani multi de instrument se apuca sa scoata un album ? Ei bine, e foarte probabil ca rezultatul sa fie un rock progresiv.
Desi albumul este, cum ne-a obisnuit Cynic, de exceptie, personal nu apreciez ca au renuntat complet la orice pretentie de a cinta death-metal. Basul inconfundabil al lui Sean Malone, din nou la Cynic, precum si percutia suna a death-metal, desi culmea, Sean Malone este mai degraba un muzician de jazz, dar linia vocala si de chitara este clar de rock progresiv, in ciuda unor solo-uri ale lui Masvidal. Bine cel putin ca Masvidal a renuntat la vocea robotica. Amy Correira, noul vocalist se potriveste foarte bine cu acest gen de muzica. Pacat ca nu ne gidila auzul si cu niste grohaituri de death metal batrinesc.
In concluzie un album excelent de metal progresiv, dar care mi se pare ca devine cam monoton renuntind la ruperile de ritm, contrastul intre bucatile agresive si cele lente specifice metalului greu.
Cind niste baieti tineri se string impreuna si se apuca de cintat, dupa cum ii ajuta... talentul.. iese ceva mai mult sau mai putin reusit. Dar ce se intimpla cind oameni cu studii muzicale serioase si ani multi de instrument se apuca sa scoata un album ? Ei bine, e foarte probabil ca rezultatul sa fie un rock progresiv.
Desi albumul este, cum ne-a obisnuit Cynic, de exceptie, personal nu apreciez ca au renuntat complet la orice pretentie de a cinta death-metal. Basul inconfundabil al lui Sean Malone, din nou la Cynic, precum si percutia suna a death-metal, desi culmea, Sean Malone este mai degraba un muzician de jazz, dar linia vocala si de chitara este clar de rock progresiv, in ciuda unor solo-uri ale lui Masvidal. Bine cel putin ca Masvidal a renuntat la vocea robotica. Amy Correira, noul vocalist se potriveste foarte bine cu acest gen de muzica. Pacat ca nu ne gidila auzul si cu niste grohaituri de death metal batrinesc.
In concluzie un album excelent de metal progresiv, dar care mi se pare ca devine cam monoton renuntind la ruperile de ritm, contrastul intre bucatile agresive si cele lente specifice metalului greu.
Friday, January 13, 2012
Wardruna - muzica runelor
Pe scurt, Wardruna este un fel de Negura Bunget a norvegienilor. Si o consider una din putinele trupe care poate rivaliza cu Negura Bunget. As remarca la ei in primul rind soundul 'samanic' si ritmurile profunde.
O descriere care merita citita gasiti aici. Cum scrie acolo, 'muzica este un mixaj fascinat de sunete naturale, ambientale şi instrumente nordice istorice'.
O piesa cu un ritm de tipul celor utilizate din vechime de samani pentru a intra in transa. E o senzatie interesanta cind pulsul intra in rezonanta cu bataia tobei.
O piesa la fel de fascinanta cu voci multiple pe un fundal ambiental peste care se suprapune partea ritmica la un instrument cu sunet arhaic, probabil drimba.
O descriere care merita citita gasiti aici. Cum scrie acolo, 'muzica este un mixaj fascinat de sunete naturale, ambientale şi instrumente nordice istorice'.
O piesa cu un ritm de tipul celor utilizate din vechime de samani pentru a intra in transa. E o senzatie interesanta cind pulsul intra in rezonanta cu bataia tobei.
O piesa la fel de fascinanta cu voci multiple pe un fundal ambiental peste care se suprapune partea ritmica la un instrument cu sunet arhaic, probabil drimba.
Subscribe to:
Posts (Atom)