Cynic - Carbon based anatomy

Dupa cum spuneam intr-un post mai vechi, un nou album Cynic era programat pt sfirsitul lui 2011. Cynic a ales pentru lansare data de 11.11.2011.
Cind niste baieti tineri se string impreuna si se apuca de cintat, dupa cum ii ajuta... talentul.. iese ceva mai mult sau mai putin reusit. Dar ce se intimpla cind oameni cu studii muzicale serioase si ani multi de instrument se apuca sa scoata un album ? Ei bine, e foarte probabil ca rezultatul sa fie un rock progresiv.
Desi albumul este, cum ne-a obisnuit Cynic, de exceptie, personal nu apreciez ca au renuntat complet la orice pretentie de a cinta death-metal. Basul inconfundabil al lui Sean Malone, din nou la Cynic, precum si percutia suna a death-metal, desi culmea, Sean Malone este mai degraba un muzician de jazz, dar linia vocala si de chitara este clar de rock progresiv, in ciuda unor solo-uri ale lui Masvidal. Bine cel putin ca Masvidal a renuntat la vocea robotica. Amy Correira, noul vocalist se potriveste foarte bine cu acest gen de muzica. Pacat ca nu ne gidila auzul si cu niste grohaituri de death metal batrinesc.



In concluzie un album excelent de metal progresiv, dar care mi se pare ca devine cam monoton renuntind la ruperile de ritm, contrastul intre bucatile agresive si cele lente specifice metalului greu.

Wardruna - muzica runelor

Pe scurt, Wardruna este un fel de Negura Bunget a norvegienilor. Si o consider una din putinele trupe care poate rivaliza cu Negura Bunget. As remarca la ei in primul rind soundul 'samanic' si ritmurile profunde.

O descriere care merita citita gasiti aici. Cum scrie acolo, 'muzica este un mixaj fascinat de sunete naturale, ambientale şi instrumente nordice istorice'.

O piesa cu un ritm de tipul celor utilizate din vechime de samani pentru a intra in transa. E o senzatie interesanta cind pulsul intra in rezonanta cu bataia tobei.



O piesa la fel de fascinanta cu voci multiple pe un fundal ambiental peste care se suprapune partea ritmica la un instrument cu sunet arhaic, probabil drimba.